Hemoroizi, Tratament hemoroizi

Cu privire la aceasta afectiune a hemoroizilor au fost realizate cercetari inca din cele mai vechi timpuri (Hippocrate, Celse, Äeticus), practicandu-se solutii si tratamente ce constau in cauterizare sau ligaturi. Termenul isi are izvorul in greaca veche de la “haima” = sange si “thoos” = scurgere , ce s-ar putea traduce prin “hemoragie”.
In urma numeroaselor cercetari s-a ajuns la concluzia ca hemoroizii nu sunt altceva decat dilatatii de tip varicos ale venelor anorectale, asemanator varicelor de la membrele inferioare si ca nu devin entitati patologice decat in situatia in care se manifesta clinic prin semne, in rest, fiind considerate fenomene morfologice absolut normale.
Aceste dilatatii venoase anale numite hemoroizi devin entitati patologice numai ca urmare a actiunii unor factori patologici care pot fi infectiosi, disendocrini, functionali ori dismetabolici. Ca urmare a actiunii acestor factori se constata alterarea structurii si troficitatii peretelui venelor hemoroidale, fapt ce determina aparitia boli si implicit transformarea dilatatiilor venoase normale in dilatatii patologice.
Hemoroizii apar dupa varsta de 30 de ani datorita deteriorarii tesutului musculo-fibro-elastic, lucru care determina o mobilitate anormala a mijloacelor de fixare a acestora. Datorita presiunii intrarectala crescute, tesutul de fixare se poate rupe, permitand prolabarea (deplasarea) de hemoroizi interni la nivelul canalului anal. Simptomele aparute ca urmare a acestei afectiuni sunt prolapsul si sangerarile.
Boala provocata de hemoroizi prezinta perioade in care simptomele caracteristice sunt prezente si perioade de liniste. Manifestarea bolii nu prezinta o corespondenta intre dimensiunea si manifstarea clinica a hemoroizilor. Marimea acesora fiind independenta de manifestarea simptomelor specificate. Boala hemoroidala prezinta mai multe stadii, clasificate in 4 grade, de-a lungul carora pot aparea o serie de complicatii, clasificate la randul lor in dureroase supurative, hemoragice, si complicatii diverse (de tipul polipilor sau pseudopolipilor hemoroidali).

Ca tratament al afectiunii hemoroizi avem pe cel medicamentos, chirurgical si non-chirurgical (instrumental). Aceste tratamente au mai mult scopul de a fragiliza mucoasa si de a influenta mobilizarea hemoroizilor, decat scopul de a-i indeparta. In prezent sunt utilizate o multime de metode de rezolvare a siptomelor aparute, printre care amintim: scleroterapia, ligatura cu benzi elastice, fotocoagularea in infrarosu, crioterapia, ligatura arteriala hemoroidala, hemoroidoliza galvanica, yag laser–fotocoagulare, diatermocoagularea monopolara, diatermocoagularea bipolara.

Hemoroizi - tratament fara operatie

Tratarea hemoroizilor va avea loc doar in situatia manifestarilor clinice, rolul hemoroizilor fiind de altfel unui bine stabilit. Exista mai multe metode de tratament pentru hemoroizi, pe baza de medicamente, instrumentale si chirurgicale. La clinica noastra tramentele se realizaza utilizand tehnici nonchirurgicale, oferind pacientului avantajul unei vindecari rapide si eficiente. Experienta personalului medical de elita de care dispunem sta la baza reusitei in rezolvarea cazurilor de hemoroizi prin tratamente fara operatie, satisfactia pacientului fiind unul din principiile care sta la baza functionarii Proctoclinic. Mai multe detalii despre tratamentul bolii hemoroidale puteti gasi pe pagina intitulata tratament hemoroizi din cadrul sectiunii servicii.

Ce sunt hemoroizii ?

Afectiunea legata de hemoroizi este una foarte veche si isi are radacina in greaca provenind din cuvantul hemoragie. Ca si tratamente in tratarea de hemoroizi se recomanda cauterizarea sau ligaturile.
Boala provine de la anumite dilatatii ale venelor anorectale, dilatatii asemanatoare varicelor si care devin patologice din momentul aparitiei simptomelor, in rest acesti hemoroizi fiind fenomene absolut normale.
Dilatatiile venoase devin patologice ca urmare a actiunii unor factori infectiosi, disendocrini, dismetabolici sau functionali. Odata cu actiunea acestor factori apar alterari de structura si troficitate ale peretelui dilatatiilor venoase – hemoroizi.
Ca si simptome ale acestei deplasari putem avea prolapsul si sangerarile. In cazul afectiunilor cu hemoroizi, persoanele afectate pot prezenta si perioade de criza dar si perioade de liniste. Boala hemoroizilor nu prezinta o legatura intre marimea acestora si simptomele bolii, manifestarea bolii nedepinzand de marimea hemoroizilor.
Hemoroizii pot aparea chiar de la varsta de 29-30 de ani din cauza deteriorarii suportului de sustinere, fapt ce determina o mobilitate anormala a acestora. De cele mai multe ori din cazua presiunii intrarectale ridicate, suportul acestora se poate rupe ducand la deplasarea de hemoroizi in interiorul canalului anal.

Hemoroizi - motivele aparitiei

Cauza principala a aparitiei hemoroizilor este deteriorarea tesutului de sustinere, prolapsul fiind unul dintre simptomele caracteristice bolii hemoroizi. Fondul genetic este un factor foarte important, acesta contribuind la aparitia acestui fenomen. Netratata, boala hemoroii poate duca la complicatii de nedorit pentru pacieent, complicatii de tip supurativ sau hemoragic insotite de senzatii de durere profunda. Despre gradele de evolutie ale bolii puteti citi mai multe detalii pe pagina hemoroizi a site-ului nostru.

 
 
     

Fisura anala

FISURA ANALA


Ce este fisura anala ?

Fisura anala consta dintr-o ulceratie anala superficiala, aparent lineara, in realitate ovalara sau triunghiulara, insotita de dureri si contractura muschilor sfincteri anali.

Fisura anala apare in portiunea distala a canalului anal, de la marginea orificiului anal inspre interior, unde, initial, intereseaza numai epiteliul, pentru ca, ulterior, sa cuprinda toata grosimea mucoasei anale.

Fisura anala se intalneste mai frecvent printre bolnavii cu hemoroizi, constipati cronici, ca si printre cei cu alte afectiuni locale sau de vecinatate.

Boala este mai des observata la adulti si mai ales printre femei, 90 % dintre fisuri fiind localizate posterior, in dreptul coccigelui.

Cum se produce fisura anala ?

La originea fisurii anale stau traumatismele de diferite feluri, asupra unei mucoase anale fragile. Peste 90% din fisuri apar la nivelul comisurii posterioare, acolo unde si anatomic se gaseste punctul cel mai slab.

Se pare ca factorul declansator ar fi traumatismul reprezentat de pasajul unor materii fecale dure sau de volum mare sau eliminate intempestiv ori al unor succesiuni de scaune frecvente, ca in cazul diareei.

Dieta saraca in fibre vegetale (fructe, legume, cereale) este asociata frecvent cu fisura anala (din cauza constipatiei pe care o favorizeaza). Nu exista o profesiune care ar prezenta un risc mai mare de aparitie a fisurii anale.

Antecedentele chirurgicale anale pot constitui un factor predispozant, cicatrizarea postoperatorie putand cauza fie stenoza, fie numai lipsa de suplete a orificiului anal, care va fi mai susceptibil sa cedeze la traumatismul reprezentat de o defecatie dificila. Se descriu si fisuri anale iatrogene (cauzate de o examinare sau o manevra medicala inadecvata), dupa tusee rectale intempestive sau clisme.

Ulceratii minore ale mucoasei anale generate de pasajul unor fecale dure apar probabil adesea, dar in majoritatea cazurilor acestea se vindeca rapid, spontan, fara constituirea unor sechele pe termen lung. La pacientii cu anomalii preexistente ale sfincterului intern, aceste traumatisme progreseaza de la fisuri acute la cronice.

Cea mai des intalnita anormalitate observata este hipertonicitatea si hipertrofia sfincterului anal intern, ceea ce duce la cresteri ale presiunii de repaus la nivelul canalului si sfincterului.

Tulburarile trofice locale, rezultatul unei irigatii sanguine deficitare a comisurilor, mai des intalnita in boala hemoroidala, ar putea sa contribuie la aparitia fisurilor din aceste zone, frecvent asociate bolii hemoroidale.

Boala debuteaza de obicei dupa un scaun de constipatie care rupe pur si simplu marginea anusului, dezgolind filetele nervoase bogat reprezentate in aceasta zona.

Ca o consecinta, apare durerea, care acompaniaza apoi fiecare defecatie, zona disrupta fiind traumatizata in continuare prin pasajul altor materiilor fecale.

Sfincterul intern devine si mai spastic dupa trecerea materiilor fecale, din cauza traumatizarii de catre materiile fecale a nervilor dezgoliti in fisura, stimuland contractia reflexa si involuntara a muschiului sfincter intern, ceea ce va genera doua efecte.

In primul rand, spasmul insusi determina durere, in al doilea rand, spasmul va reduce mai departe fluxul sanguin catre zona posterioara si catre fisura, ceea ce va contribui decisiv la un grad modest de vindecare. Astfel se constituie un veritabil cerc vicios decisiv in evolutia fisurii anale cronice, care face imposibila vindecarea sa spontana.

Fisura anala masoara in medie pana la 1 cm lungime, pana la 3-5 mm in latime (la baza) si aproximativ 2-3 mm in adancime. Schematic, fisurile se pot imparti in fisuri simple sau tinere ("fisurete"), fisuri evoluate sau complete si fisuri vechi, complicate sau "imbatranite". Cu timpul, in stadiile urmatoare, ulceratia se adanceste progresiv, facand uneori sa apara chiar si fibrele musculare ale sfincterului intern. In stadiile mai avansate din fisurile vechi poate aparea fibroza sfincterului sau ulceratia atona. In acelasi timp si bordurile ulceratiei fixe, drepte si abrupte, asa cum apar in fisurile simple, ajung mai tarziu, in fisurile vechi si complicate, sa se ingroase si apoi sa se decoleze pe 2-3 mm de o parte si de alta a ulceratiei.

Durerea din fisura anala apare de cele mai multe ori, specific, in trei timpi: dupa primele senzatii de durere pe care le determina actul de defecatie (primul timp), urmeaza o perioada scurta de liniste ("perioada libera" – al doilea timp). Dupa cateva minute de calm, se instaleaza, in cel de-al treilea timp, o durere de o intensitate destul de mare cu caracter de arsura, usturime, ulceratie sau intepatura, care dureaza de regula mai multe ore.

Aceasta simptomatologie se reinstaleaza inexorabil, inevitabil, dupa fiecare scaun si este uneori atat de chinuitoare, incat bolnavii, care leaga aparitia durerii de eliminarea scaunului isi inhiba repetat reflexul de defecatie de teama durerii si astfel se instaleaza constipatia. Constipatia va fi, in continuare, o cauza de intretinere si agravare a fisurii, cu atat mai mult cu cat, la inceput, durerile sunt mai puternice, cand fisura este pe cale de constituire. De teama durerii si a constipatiei, in unele cazuri, bolnavii refuza sa se alimenteze suficient putand din aceasta cauza sa evolueze si spre o denutritie (slabire) mai mult sau mai putin accentuata.

Aproximativ 70 % din pacienti observa aparitia sangerarilor cu sange rosu, pe hartia de toaleta sau pe fecale. Ocazional, cateva picaturi de sange pot fi decelate in vasul de toaleta, dar sangerari semnificative nu apar decat cu totul exceptional in aceasta afectiune.

Cercul vicios al fisurii anale


Cercul vicios al fisurii anale

Evolutie si complicatii

Fisura anala parcurge in general mai multe stadii de evolutie:

1. Fisura recenta (acuta)
    Are un debut brutal, aparitia acesteia fiind asociata de cele mai multe ori cu emisia unui scaun dificil, de volum sau consistenta crescute. Durerea din fisura recenta se caracterizeaza prin ritmul specific “in 3 timpi”: durere la scaun insotita uneori de mici sangerari, perioada de liniste de cateva minute si in sfarsit durere intensa pe parcursul mai multor ore. Contractura sfincteriana este vizibila si palpabila si este contraindicat de a fi testata printr-un tuseu rectal.
    Evolutia spontana este variabila: contractura sfincteriana impiedica in mod obisnuit cicatrizarea, fiecare noua defecatie antrenand un nou traumatism si chiar daca cicatrizarea se poate produce, recidiva este extrem de frecventa. Cel mai adesea simptomatologia se modifica putin cate putin, fisura trecand in stadiul cronic.
2. Fisura cronica
    Durerea acum este mai putin intensa si dureaza ceva mai putin timp, contractura fiind si ea diminuata sau chiar absenta, ceea ce face tuseul rectal posibil si chiar permite pasajul unui anuscop de calibru mai mic. Bordurile fisurii sunt ingrosate si decolate, mai ales in posterior, formand o mica marisca denumita, eronat, "hemoroidul sentinela". Totodata, la nivelul polului intern, dinspre interiorul canalului anal apare o papila hipertrofiata care poate ajunge uneori la un volum important.
3. Fisura infectata
    Este ultimul stadiu al evolutiei. Baza ulceratiei este acoperita de un granulom inflamator mai mult sau mai putin supurat si poate fi constatata chiar existenta unui traiect fistulos superficial.
    De cele mai multe ori, insa, supuratia poate fi decelata ca un abces submucos eclatat, aton si fara tendinta de cicatrizare.
4. Stadiul prefisurar
    La polul opus al fisurilor cronice poate exista un stadiu prefisurar sub forma unor mici eroziuni superficiale care se produc ca o consecinta a pasajului unui bol fecal dur.
    Durerea, cu caracter de arsura, nu survine decat in momentul pasajului fecalelor, care se insoteste uneori de mici rectoragii.